Sistemul osos

Un os lung este format din:

• diafiză (corpul osului) - diafiză este formată din ţesut osos compact, în centrul căreia se găseşte canalul medular cu măduva galbenă la adult şi măduva roşie la făt;
• epifize (capetele osului) - în interiorul epifizelor se găseşte ţesut spongios cu măduva roşie.

 După formă oasele se clasifică în:

• oase lungi - humerus, radius, ulnă, femur, tibie, fibulă;
• oase late - parietal, frontal, occipital, stern, scapulă, os coxal;
• oase scurte - carpiene, tarsiene.

Legătură dintre oase este asigurată de articulaţii care, în funcţie de gradul de mobilitate, se împart în:

• articulaţii fixe (sinartroze) - de exemplu articulaţia oaselor craniului;
• articulaţii mobile (diartroze) - acestea, la rândul lor, se împart în:
• articulaţii mobile (artrodii) – se caracterizează printr-o mobilitate ridicată, capetele oaselor având cartilaje articulare legate între ele prin capsulă articulară întărită de ligamente; de exemplu articulaţia genunchiului;
• articulaţii semimobile (amfiartroze) - apar între oasele care se articulează prin intermediul unei formaţiuni fibro-cartilaginoase; de exemplu articulaţiile coloanei vertebrale.