Sistemul nervos reprezintă însă acea
parte strict specializată, în urma unui îndelungat proces evolutiv,
pentru a îndeplini această funcţie. Dezvoltarea sa este îndreptată
tocmai în direcţia realizării cât mai optime a acestei funcţii.
Sistemul nervos, prin intermediul
encefalului, a devenit organul conştiinţei. Funcţionarea sa generează
starea de conştiinţă, capacitatea unei fiinţe vii de a înţelege
lucrurile înconjurătoare, fiind în acelaşi timp sediul personalităţii
individului. Aceste funcţii au atins un nivel maxim la encefalul de om.
Encefalul este o formă de organizare a materiei
prin care materia se cunoaşte pe ea
însăşi. Encefalul nu trebuie considerat echivalentul personalităţii sau a
conştiinţei. Este în schimb suportul material al acestora, funcţionarea
sa generându-le.
Sistemul nervos realizează legătura
dintre organism şi mediu. În acelaşi timp sistemul nervos coordonează
activitatea tuturor ţesuturilor, organelor, etc. Ca urmare a faptului că
sistemul nervos îndeplineşte aceste două tipuri de funcţii, este
împărţit, dintr-o perspectivă fiziologică, în două componente: sistemul
nervos somatic şi cel vegetativ.
Sistemul nervos somatic, sau al vieţii
de relaţie, realizează integrarea organismului în mediul ambiant.
Sistemul nervos vegetativ coordonează funcţionarea organelor interne,
numindu-se şi autonom, ca urmare a faptului că activitatea sa nu este
coordonată conştient, fiind astfel
autonomă. Din alte puncte de vedere nu
este autonom, cele două componente ale sistemului nervos fiind
interconectate morfologic şi funcţional.
Din punct de vedere anatomic sistemul nervos se împarte în două componente:
-sistemul nervos central - alcătuit din encefal şi măduva spinării.
-sistemul nervos periferic- cuprinde nervii cranieni şi cei spinali
Măduva spinării
Este un segment al sistemului nervos
central situat în canalul vertebral. Se întinde de la nivelul primei
vertebre cervicale până la a doua vertebră lombară. Se termină printr-o
porţiune conică numită con medular. Are 43 - 45 cm lungime şi
aproximativ 1 cm în diametru. Conul medular se continuă cu o formaţiune
filiformă numită filum terminale, care ajunge până la baza coccisului
Măduva corespunde ca lungime cu canalul vertebral până la a treia lună
de viaţă intrauterină. La noul născut se termină la nivelul vertebrei
lombare 3, iar la adult la vertebra lombară 2.
Configuraţia externă:
- formă de cilindru uşor turtit antero – posterior
- prezintă curburile coloanei (cervicală, toracală, lombară)
- nu are aceeaşi grosime pe toată
lungimea, prezentând regiunei mai subţiri şi regiuni mai groase. În
regiunea cervicală şi lombară prezintă câte o umflătură. corespund
funcţiei mai complexe ale măduvei de la acest nivel anume coordonarea
activităţii
motorii a membrelor
- pe faţa anterioară a măduvei se află un şanţ adânc numită fisură mediană anterioară
- pe partea posterioare se află un şanţ mai puţin adânc numită şanţ median posterior
Măduva este împărţită în 4 regiuni:
cervicală între vertebrele C1 – C6
toracală C6-T9
lombară T9-T12
sacrală T12-L2
Din aceste regiuni pornesc 31 perechi de
nervi spinali: 8 cervicali, 12 toracali, 5 lombari, 5 sacrali, 1 nerv
coccigian. Fiecare segment din măduvă, care prezintă o pereche de nervi
spinali se numeşte segment spinal.
Din cauza lipsei de corespondenţă dintre
lungimea coloanei şi a măduvei şi ca urmare a faptului că fiecare nerv
părăseşte canalul vertebral prin orificiul intervertebral
corăspunzător, rădăcinil nervului spinal
au o dispoziţie din ce în ce mai oblică în regiunea lombară şi sacrală
ajungând vertical. Rădăcinile nervilor spinali din zona lombară, sacrală
şi coccigiană coboară vertical alături de fillum terminale, formând
coada de cal.
Structura internă a măduvei
În centru prezintă canalul ependimar. Este alcătuită din 2 feluri de substanţe: albă şi cenuşie.
Substanţa cenuşie este alcătuită din
corpi neuronali. Este situată la interior având forma literei H sau a
unui fluture cu aripile desfăcute. Prezintă două porţiuni: laterală şi
una transversală numită comisură cenuşie care le uneşte pe cele
laterale. Porţiunile laterale corespund aripilor de fluture. Fiecare
prezintă trei porţiuni sau coarne: anterior, posterior şi lateral.
Cornul anterior este mai voluminos, scurt şirotunjit, conţine neuroni
somato-motori.
Cornul posterior este subţire, lung,
ascuţit, ajungând până aproape de suprafaţa măduvei. Conţine neuroni
senzitivi somatici. Coarnele laterale conţin neuroni vegetativi
simpatici. În partea anterioară a cornului lateral se află neuroni
viscero-motori, în partea posterioară vor fi neuroni viscero-senzitivi.
Substanţa albă este format din axoni
înconjuraţi de o teacă de mielină. Majoritatea fibrelor sunt dispuse
de-a lungul măduvei în fascicule ascendente şi descendente. Cele
ascendente urcă prin măduvă spre encefal, iar cele descendente coboară
dinspre encefal.
Unele fascicule sau fibre trec dintr-o
parte în alta a măduvei (din dreapta în stânga) formând comisura albă
situată înaintea celei cenuşii. Substanţa albă se împarte în trei
perechi de cordoane: anterioare, posterioare, laterale. Cele anterioare
se află între fisura mediană
anterioară şi cornul anterior, cele posterioare între şanţul median posterior şi cornul posterior.
Coarnele laterale se află între cornul anterior şi cel posterior.
Nervii spinali
Nervul = mănunchi de fibre nervoase în afara sistemului nervos central
Fibra nervoasă=axon
Fibrele nervoase care alcătuiesc nervii
spinali sunt atât motori cât şi senzitive, somatice şi vegetative, deci
nervii spinali sunt nervi mixşti.
Fiecare nerv spinal (31 perechi) are 2
rădăcini: una anterioară (motoare) şi una posterioară, care prezintă
ganglionul spinal (senzitivă).
Encefalul
Encefalul este partea sistemului nervos central situată în cutia craniană.
Este alcătuit din:
- trunchiu cerebral
- cerebel
- diencefal
- telencefal (creierul mare)
Trunchiul cerebral
Este format din următoarele componente:
1. bulbul rahidian,
2. puntea lui Varolio,
3. Mezencefalul.
Bulbul rahidian
Este segmentul inferior a trunchiului.
Între bulb şi măduvă nu există o demarcaţie clară, bulbul numindu-se şi
măduvă prelungită. Are formă de trunchi de con, cu baza mare orientată
în sus şi baza mică orientată în jos, spre măduvă. Limita superioară a
bulbului este reprezentat de şanţul bulbo-pontin (şanţul dintre bulb şi
punte).
Configuraţia externă:
Bulbul prezintă două feţe: antero – laterală şi posterioară
Faţa antero-laterală. Prezintă
elementele de configuraţie externă a măduvei astfel: fisura mediană
anterioară se întinde până la şanţul bulbo-pontin. Coarnele anterioare
ale măduvei sunt mai voluminoase, dezvoltate, numite piramide bulbare.
Cordoanele laterale
prezintă o ridicătură ovoidă numită olivă bulbară.
Faţa posterioară. Canalul ependimar al
măduvei rămâne nemodificat în partea inferioară a bulbului. În partea
superioară a bulbului devine superficial şi se lărgeşte, se dilată,
formând ventriculul 4 care se conturează şi pe faţa posterioară a
punţii. Prezintă pedunculii cerebeloşi inferiori, cu ajutorul cărora se
leagă de cerebel.
Structura internă:
Bulblul este alcătuit din substanţă cenuşie şi substanţă albă.
Substanţa cenuşie este situată la
interior. În jumătatea inferioară a bulbului dispoziţia este ca în
măduvă, dar în jumătatea superioară nu mai este dispusă sub formă de
coloane, ci se fragmentează în grămezi de celule nervoase care
alcătuiesc nucleii bulbului. Această fragmentare are loc datorită
încrucişării fasciculelor substanţei albe. Nucleii sunt motori,
senzitivi, vegetativi şi proprii. Nucleii motori corespund coanelor
anterioare ale măduvei.
Reprezintă originea fibrelor motori care
alcătuiesc anumiţi nervi cranieni. Nucleii senzitivi corespund coanelor
posterioare a măduvei. Nucleii vegetativi corespund coanelor laterale
ale măduvei. Sunt centri ai unor reflexe vegetative. Nucleii proprii nu
au echivalent la nivelul
măduvei. Substanţa albă este alcătuită
din fibre ascendente, descendente şi proprii sau de asociere, carefac
legătura între diferiţi nuclei ai bulbului
Puntea lui Varolio
Reprezintă segmentul mijlociu al
trunchiului cerebral, fiind situată între bulb şi pedunculii cerebrali.
Are forma unei benzi de substanţă nervoasă, lată de 3 cm, dispusă
transversal între emisferele cerebeloase. Este delimitat inferior de
şanţul bulbo-pontin, iar superior de şanţul ponto peduncular (care o
separă de pedunculii cerebrali ai mezencefalului).
Configuraţia externă:
Puntea lui Varolio prezintă două feţe:
antero-laterală şi posterioară. La nivelul feţei posterioare se obervă
continuarea ventriculului 4 de pe bulbul rahidian.
Structura internă
Puntea lui Varolio este alcătuită din
substanţă cenuşie şi substanţă albă. Substanţa cenuşie se află la
interior, formând grămezi de celule nervoase care formează nucleii
punţii.
La fel ca şi în cazul bulbuli, nucleii sunt motori, senzitivi, vegetativi şi proprii. Substanţa
albă predomină din punct de vedere
cantitativ. E formată din fibre longitudinale şi transversale. Fibrele
longitudinale pot fi ascendente şi descendente. Fibrele transversale
alcătuiesc pedunculii cerebeloşi mijlocii, leagând puntea de cerebel.
Mezencefalul
Este situat între punte şi diencefal,
fiind străbătut de apeductul cerebral sau al lui Sylvius, care
reprezintă un canal strâmt care leagă ventriculul 4 de ventriculul 3.
Configuraţia externă:
Mezencefalul prezintă două feţe: antero-laterală şi posterioară.
Faţa antero-laterală reprezentat în cea
mai mare parte de pedunculii cerebrali. Aceştea sunt două cordoane de
substanţă nervoasă, situate între puntea lui Varolio şi diencefal,
continuându-se spre creierul mare. Faţa posterioară prezintă corpii sau
coliculii cvadrigemeni (2 superiori şi 2 inferiori).
Structura internă a mezencefalului
Mezencefalul este format din substanţă
albă şi substanţă cenuşie, aflată la interior sub formă de grămezi care
formează nucleii mezencefalului (motri, senzitivi, vegetativi şi
proprii). Substanţa albă este formată din fascicule ascendente şi
descendente, precum şi din fibre nervoase care leagă diferiţi nuclei ai
mezencefalului între ei.
Nervii cerebrali (cranieni)
Sunt nervi perechi şi simetrici inervând
extremitatea cefalică. Suntanalogii nervilor spinali, alcătuind
împreună cu aceştia sistemul nervos periferic. La om sunt 12 perechi de
nervi cranieni, notate cu cifre romane. După funcţie se împart în trei
grupe: senzitivi, motori
şi mixşti.
Cerebelul (creierul mic)
Este aşezat în loja posterioară a cutiei craniene, deasupra trunchiului cerebral sub lobii occipitali ai creierului mare.
Configuraţia externă
Cerebelul are formă ovoidă, cu diametrul
mare dispus transversal. Prezintă o porţiune mediană numită vermis şi
două porţiuni laterale numiţi emisfere cerebeloase. Cerebelul are trei
feţe: superioară în raport cu cortul cerebelului; inferioară în raport
cu fosele cerebeloase ale occipitalului; anterioară în raport cu
trunchiul cerebral.
Feţele cerebelului sunt brăzdate de 2
feluri de şanţuri: profunde care despart lobii şi lobulii; superficiale
care separă lamelele sau foliile. Cerebelul este împărţit de un şanţ
orizontal în 2 porţiuni: superioară sau corp al cerebelului şi
inferioară sau lobul floculondular
sau arhicerebral. Corpul cerebelului are
un lob anterior şi unul posterior. Cerebelul este legat de trunchiul
cerebral prin pedunculii cerebeloşi. Pedunculii inferiori leagă
cerebelul cu bulbul, cei mijlocii leaga cerebalul cu puntea, iar cei
superiori realizează legătura cu
mezencefalul. Împreună cu trunchiul cerebral, cerebelul delimitează ventriculul 4.
Structura internă
Substanţa cenuşie este dispusă la periferie, formând cortexul sau scoarţa cerebeloasă.
Există substanţă cenuşie şi în
interiorul celei albe formează nucleii cerebeloşi. Cortexul cerbelos
este format din 3 straturi de celule dispuse uniform pe toată suprafaţa
cerebelului.
Nucleii cerebelului sunt perechi situaţi atât în vermis cât şi în emisferele cerebeloase.
Substanţa albă este formată din 3 feluri
de fibre: de asociere care leagă diferitele zone ale substanţei cenuşii
din cadrul aceleaşi emisfere, comisurale care leagă cele două emisfere
cerebeloase între ele şi fibre de proiecţie, leagă cerebelul de alte
etaje ale sistemului nervos.
Fibrele de proiecţie pot fi aferente care vin la cerebel şi eferente care pleacă de la cerebel
Diencefalul (creierul intermediar)
Este interpus între mezencefal şi
creierul mare. Se află în prelungirea trunchiului cerebral, sub
emisferele creierului mare. Este alcătuit din mai multe mase de
substanţe nervoasă: talamusul, metatalamusul, epitalamusul,
hipotalamusul şi subtalamusul. În interiorul diencefalului se află
ventriculul 3.
Configuraţia externă: Are două feţe:
bazală vizibilă la exterior şi posterioară acoperită de emisferele
cerebrale. Faţa bazală prezintă chiasma optică care este un cordon de
substanţă albă formate din fibrele nervoase ale nervilor optici. Tot pe
faţa bazală se află şi
glanda hipofiză. Faţa posterioară
prezintă epifiza sau glanda pineală sub forma unui corpuscul culcat pe
coliculii cvadrigemeni superiori.
Structura internă Substanţa cenuşie este dispusă la interior sub formă de nuclei, iar susbtanţa albă la exterior.
Creierul mare ( Telencefalul sau Emisferele cerebrale)
Reprezintă partea cea mai voluminoasă a
sistemului nervos central, motiv pentru care este numit creierul mare.
Este împărţit în 2 emisfere cerebrale, una dreaptă şi una stângă
separate printr-un şanţ adânc numit fisură interemisferică sau
longitudinală. În partea bazală
a acestei fisuri, emisferele sunt unite printr-o lamă de substanţă albă numită corpul calos.
Configuraţie externă
Creierul mare are formă ovoidă, cu axul
mare orientat antero-posterior. Fiecare emisferă prezintă 3 extremităţi
sau poli, 3 feţe şi 3 margini. Extremităţile sunt: anterioară
(pol frontal); posterioară (pol occipital) şi latero-inferioară (pol temporal). Feţele sunt: dorso-
laterală aflată în raport cu bolta
craniană; medială orientată spre fisura interemisferică şi bazală în
raport cu baza craniului. Marginile sunt: laterală, supero-medială şi
infero-medială.
Feţele emisferelor cerebrale prezintă numeroase şanţuri numite scizuri sau fisuri.
Şanţurile adânci delimitează între ele
lobi cerebrali, iar cele superficiale delimitează circumvoluţiile sau
girusurile. Astfel, având suprafaţa cutată, creierul mare al omului este
un girencefal (encefal cu girusuri), în opoziţie cu creirul animalleor
inferiare care are suprafaţa
netedă, numindu-se lisencefal.
Cele mai importante şanţuri sunt:
• şanţul lateral sau scizura lui Sylvius situată pe faţa dorso-laterală şi inferioară.
• Şanţ central sau scizura lui Rolando situată pe faţa dorso-laterală şi medială
• Şanţ calcarin pe faţa medială a părţii posterioare
• Şanţul parieto-occipital sau scizura perpendiculară pe faţa medială şi dorso-laterală
• Şanţul cingulum pe faţa medială paralel cu corpul calos
Lobii emisferelor cerebrale sunt numiţi
după oasele cutiei craniene cu care se află în raport. Fiecare emisferă
este împărţită prin şanţurile mai adânci în patru lobi: frontal în
raport
cu osul frontal situat înaintea şanţului
central; parietal în raport cu osul parietal; temporal în raport cu
osul temporal situat sub şanţul lateral; occipital în raport cu osul
occipital. Fiecare
lob prezintă mai multe circumvoluţiuni delimitate de şanţurile cele mai superficiale.
Pe faţa bazală a emisferelor cerebrale
se află bulbul şi tractul olfactiv. Pe faţa inferioară a lobului frontal
se află cel mai vechi segment al creierului mare, anume creierului
olfactiv care prelucrează informaţiile legate de miros. Creierul
olfactic are suprafaţă netedă fără circumvoluţii, alcătuied
paleocortexul.
Structura internă:
Creierul mare este alcătuit din substanţa cenuşie şi albă.
Substanţa cenuşie este dispusă la
suprafaţa formând scoarţa cerebrală sau cortexul cerebral, dar este
prezentă şi la baza emisferelor, unde alcătuieşte nucleii bazali sau
corpul striat. Scoarţa cerebrală este alcătuită din neuroni de tip,
formă şi mărimi diferite, dispuşi pe mai multe straturi repartizate
neuniform. În afară de celulele nervoase, scoarţa mai conţinenevroglii,
fibre nervoase şi vase sangvine.
 |
| Sistemul nervos |
Sistemul nervos vegetativ
Este format la fel ca cel somatic
dintr-o parte centrală şi una periferică. Partea centrală este alcătuită
din neuroni vegetativi situaţi în trunchiul cerebral şi măduvă,
alcătuind nucleii sau centrii nervoşi vegetativi. Partea periferică
formează ganglioni vegetativi, fibre nervoase şi plexuri. Toate fibrele
nervoase care părăsesc măduva şi trunchiul cerebral fără să inerveze
musculatura scheletică aparţin sistemului nervos vegetativ. Fibrele
eferente vegetative nu inervează direct organele efectoare. Fibrele
vegetative care părăsesc măduva şi trunchiul cerebral fac sinapsă cu
neuronii din ganglionii vegetativi periferici. Ele se numesc fibre
preganglionare. Fibrele care părăsesc ganglionii se numesc
postganglionare distribuindu-se la organele pe care le inervează
(ganglionii = grupare de corpi neuronali situaţi în afara sistemului
nervos central).
După funcţia pe care o îndeplineşte,
sistemul nervos vegetativ se împarte în două componente: sistem nervos
vegetativ simpatic şi sistem nervos vegetativ parasimpatic.
Sistemul nervos vegetativ simpatic
Porţiunea centrală este alcătuită din
neuronii vegetativi situaţi în coarnele laterale ale măduvei spinale,
toracale şi lombare unde formează centrii nervoşi vegetativi simpatici.
Porţiunea periferică este alcătuită din
neuroni vegetativi situaţi în ganglionii simpatici latero-ventrali şi în
ganglionii simpatico-viscerali. Ganglionii simpatici latero-ventrali
sunt situaţi
de-o parte şi alta a coloanei formând 2
lanţuri ganglionare. Ganglionii simpatici viscerali se află aproape de
organele pe care le inervează. La om sunt trei ganglioni mai importanţi:
ganglionul celiac, ganglionul mezenteric superior şi ganglionul
mezenteric inferior.
Sistemul nervos vegetativ parasimpatic
Porţiunea centrală este alcătuită din
neuronii vegetativi ai trunchiului cerebral şi ai măduvei sacrale.
Aceşti neuroni sunt grupaţi în nuclei vegetativi parasimpatici. Nucleii
vegetativi parasimpatici din trunchiul cerebral sunt: nucleul accesor al
nervului oculo-motor din mezencefal; nucleul lacrimal şi salivator
superior din punte; nucleul salivator inferior; nucleul dorsal al
vagului din bulb. În măduva sacrală se află centrul vezico-spinal al
micţiunii, centrul ano-spinal şi centrul genito-spinal. Porţiunea
periferică este alcătuit din neuroni vegetativi grupaţi sau nu în
ganglionii viscerali parasimpatici. Aceştia sunt situaţi periferic, în
imediata vecinătate sau în pereţii organelor pe care le inervează.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu