Cancerul osos

Cancerul osos este un tip de cancer destul de rar întâlnit. Cancerul osos poate debuta la nivelul oricărui os din organism, dar cel mai frecvent afectează oasele lungi care intră în alcătuirea braţelor şi picioarelor.
Există mai multe tipuri de cancer osos. Unele dintre acestea apar în principal la copii, în timp ce altele afectează mai mult adulţii.
Termenul de cancer osos nu include tipurile de cancer care debutează în alte ţesuturi ale organismului şi se răspândesc la os. De asemenea, cancerul osos nu se referă şi la tipurile de cancer de sânge, cum ar fi mielomul multiplu şi leucemie, care încep în măduva osoasă - substanţă gelatinoasă din interiorul osului unde se produc celulele de sânge.


Tipuri de cancer osos

Cancerul osos este cauzat de o problema a celulelor care alcătuiesc osul.
Există mai multe tipuri diferite de cancer osos. Cele mai frecvente tumori osoase primare includ osteosarcomul, sarcomul Ewing, condrosarcomul, histocitomul fibros malign, fibrosarcomul şi chordoma.
- Osteosarcomul este cel mai întâlnit tip de cancer osos. Osteosarcomul apare cel mai frecvent la persoanele de sex masculin cu vârstă cuprinsă între 10 şi 25 de ani. Cu toate acestea, poate afecta şi persoanele adulte. Osteosarcomul debutează adesea la nivelul oaselor lungi ale braţelor şi picioarelor, în zonele de creştere rapidă din jurul genunchilor şi umerilor. Acest tip de cancer este de cele mai multe ori agresiv, cu risc crescut de răspândire la plămâni.
- Sarcomul Ewing este cea mai agresivă formă de cancer osos şi afectează persoanele tinere cu vârstă cuprinsă între 4 şi 15 ani. Apare mai frecvent în rândul băieţilor şi este rareori întâlnit la adulţii de peste 30 de ani. Sarcomul Ewing debutează cel mai des la mijlocul oaselor lungi ale braţelor şi picioarelor.
- Că incidenţa, condrosarcomul este al doilea tip de cancer osos şi însumează 25% din toate tumorile osoase maligne. Aceste tumori se dezvoltă din celulele cartilaginoase şi pot fi agresive sau relativ lente, în creştere. Spre deosebire de multe tumori osoase, condrosarcomul este cel mai frecvent manifestat de persoanele de peste 40 de ani. Acesta afectează mai mult bărbaţii şi se poate răspândi la plămâni şi ganglionii limfatici. Condrosarcomul este cel mai adesea localizat la nivelul oaselor pelvisului şi soldurilor.
- Histiocitomul fibros malign afectează ţesuturile moi, inclusiv pe cele musculare, ligamentele şi tendoanele. Aceşti tip de cancer apare de obicei la persoanele cu vârstă de 50-60 de ani. Este prezent mai ales în zona extremităţilor şi este, de asemenea, de două ori mai întâlnit la bărbaţi decât la femei.
- Fibrosarcomul este mult mai rar diangosticat decât celelalte tumori osase. Apare cel mai frecvent la persoanele cu vârstă cuprinsă între 35 şi 55 de ani şi afectează ţesuturile moi din spatele genunchilor.
- Cordomul este o tumoră osoasă foarte rară, cu o rată de supravieţuire de maxim 6 ani de la diagnosticare. Cordomul apare la adulţii de peste 30 de ani şi afectează cel mai des persoanele de sex masculin. Acest tip de cancer osos apare în mod special în partea inferioară sau superioară a coloanei vertebrale.

Semne şi simptome

Din păcate, simptomele cancerului osos nu se manifestă într-un mod semnificativ decât atunci când boală este într-un stadiu avansat. În plus, multe tipuri de cancer se dezvoltă lent, pe o perioada lungă de timp, ceea ce pooate determina bolnavul să asocieze simptomele cu alte condiţii legate de înaintarea în vârstă, cum ar fi artrită. Alţi factori care influenţează simptomele cancerului osos sunt localizarea şi mărimea tumorii.
Cel mai frecvent simptom al tumorilor osoase este durerea. În cele mai multe cazuri, durerile devin treptat mai severe. Iniţial, durerea poate fi prezenţa doar noaptea sau în timpul activităţilor fizice. În funcţie de mărimea tumorii cei afectaţi pot prezenţa simptome timp de săptămâni, luni sau chiar ani înainte de a merge la control medical.
În cazuri restrânse, bolnavii pot resimţi senzaţia de tăietură constanţa la nivelul ţesuturilor din jurul oaselor. Acest simptom este mai comun în cazul histiocitomului fibros malign sau fibrosarcomului, dar poate să apară şi în cazul altor tipuri de cancer osos.
În timp, dezvoltarea tumorii poate cauza fragilitatea oaselor. În acest caz, fracturile şi traumatismele la nivelul oaselor apar mai des şi mai uşor decât în mod normal. Acesta este un semn definitoriu al cancerului osos şi poate fi prezent atât în cazul tumorilor maligne, cât şi în cauzul tumorilor benigne. Chiar şi tumorile beningne se pot răspândi şi pot slabi rezistenţă oaselor.
În cazul în care tumoră comprimă un nerv din zona afectată, bolnavul poate resimţi durere, amorţeală sau furnicături în acea zona. Atunci când sunt comprimate vasele de sânge din jurul tumorii este afectat fluxul sanguin.
Alte semne şi simptome mai puţin întâlnite includ febra, frisoanele, transpiraţiile nocturne şi scăderea în greutate. Aceste manifestări sunt mai frecvente după ce cancerul se răspândeşte la alte ţesuturi din organism.

Diagnostic

Primul lucru pe care îl va face medicul în încercarea de a descoperi cancerul osos este să încerce să cunoască istoricul medical al bolnavului. Această va include o revizuire a problemelor de sănătate din trecut, precum şi simptomele bolii, dar şi progresia acestora. În continuare, medicul va recomandă efectuarea unor investigaţii specifice.
- Raze X. Cu toate că razele X sunt un instrument de diagnosticare foarte eficient, în cazul cancerului osos în stadiu incipient, acesta nu va apărea în imaginile cu raze X. Cu toate acestea, atunci când prin intermediul razelor X se poate observă tumoră, medicul poate determina dacă formaţiunea este malignă sau beninga, în funcţie de formă pe care o are tumoră.
- Tomografie computerizată. Acesată investigaţie este un test mai avansat care poate oferi o imagine transversală a oaselor. Tomografia computerizată oferă o imagine detaliată a oaselor şi este mai eficientă în depistarea cancerelor în stadii incipiente. Scanarea oferă, de asemenea, informaţii suplimentare privind dimensiunea şi localizarea tumorii.
- Imagistică prin rezonanţă magnetică (RMN). RMN-ul poate oferi imagini detaliate ale oaselor şi ţesuturilor moi, inclusiv muşchi, tendoane, ligamente, nervi şi vase de sânge.
- Biopsie. În majoritatea cazurilor, toate celelalte teste ajută medicul să vadă care este cel mai bun loc din care poate preleva un mic eşantion de ţesut sau os, pentru biopsie.